Toate bune și frumoase. Merg la magazin și vreau să plasez comanda. Intenționam să comand o pereche de căști audio Beats. Vânzătorul de la magazin îmi spune că nu poate aduce nimic altceva decât de dimensiunea dopurilor. Nu îl lasă șeful aplicare regim, Ghergheleș (actualmente doctorand, titular pe funcția de șef birou aplicare regim, în urma unui examen promovat cu multe semne de întrebare la Gherla, cu puțin peste nota 7. Omul profesionist, de altfel.)

Îl rog pe agentul de penitenciare care ne însoțea la magazin să discute cu Ghergheleș. Zis și făcut. Mi se transmite să formulez o nouă cerere. Treaba cu pisica neagră, pe timp de noapte, etc.

Având cererea aprobată, sesizez judecătorul de supraveghere a privării de libertate. Explic, atât în plângere, cât și cu ocazia audierii, că norma legală incidentă nu distinge cu privire la dimensiunea difuzorului audio. Și, nouă, celor care nu am făcut Dreptul pe la academie, ni s-a spus că acolo unde legea nu distinge, nu trebuie să o facă nici interpretul. Prin punctul de vedere transmis judecătorului, Timiș și echipa comunică faptul că ei nu se opun, dar cel cu magazinul nu oferă spre vânzare decât seturi de căști – dopuri. Deoarece judecătorul de supraveghere nu poate obliga decât, cel mult, unitatea penitenciară să ia măsuri, nu și altă entitate de drept privat, băieții și fetele (că sunt și doamne și domnișoare implicate, după caz) s-au gândit să se apere astfel. Pe scurt: noi nu ne opunem, dar ce să facem dacă magazinul nu aduce.

Evident, apărarea nu a ținut. Operatorul ecnomic este acolo să facă bani, profit. Dacă i se permite, aduce orice permis de lege/ regulament.

În final, la 11 noiembrie 2024, judecătorul se pronunță și admite plângerea. Obligă unitatea să permită achiziționarea unei perechi de căști cu fir, fără microfon atașat și care să nu îndeplinească alte funcții, compacte și care să acopere toată urechea.

Administrația atacă la judecătoria soluția primită. Evident, achiziționarea mai trebuie să aștepte. Se fixează un prim termen de judecată pentru luna ianuarie 2025. În motivele de contestare, Timiș și echipa transmit instanței că există o decizie a Administrației Naționale a Penitenciarelor, de interpretare la textelor infralegale din Regulamentul de aplicare a legii și că ei sunt nevoiți să se conformeze.

Fără a face personal nicio solicitare, instanța propune acordarea unui nou termen și emiterea unei adrese către Penitenciarul Oradea pentru a se depune la dosarul cauzei:

(i) cererea aprobată privind achiziția de radio și căști;

(ii) decizia ANP la care face trimitere penitenciarul;

Se amână cauza pentru 6 săptămâni. Timpul trece și vine al doilea termen de judecată.

În sală, după strigarea cauzei, judecătoarea mă întreabă dacă eu consider că aceasta are probleme de exprimare. Zâmbesc. De fapt, nu exista nicio decizie a structurii centrale, pe interpretare. Timiș și echipa, DIN NOU, au fost prinși mințind instanța.

Se depune totuși o decizie emisă de director, prin noiembrie 2024, și care interzice, printre altele magneții. Nivelul de profesionalism al acestor comisari și comisari șefi de penitenciare este atât de ridicat, încât ei cred că au inventat roata. Magnetul este un bun interzis a fi deținut de către o persoană privată de libertate nu pentru că o spune Timiș, într-o fițuică, CI PENTRU CĂ APARE EXPRES ÎN ANEXA 3 DIN REGULAMENT, LA BUNURILE INTERZISE. Bineînțeles, administrația nu trimite, în fotocopie, cererea aprobată. În fine, mi se dă cuvântul, explic judecătoarei cam același lucru pe care l-am spus și judecătorului de supraveghere și specific că o pereche de căști audio, indiferent de dimensiuni, conține difuzorul care are la bază un magnet. În cazul căștilor dop, magnetul este unul mai mic, DAR ESTE TOT UN MAGNET.

Instanța rămâne în pronunțare, care se amână până pe 28 februarie 2025. Judecătoria Oradea- secția penală respinge contestația Penitenciarului Oradea și transmite minuta încheierii la administrație, pentru comunicări. Se înregistrează pe 3 martie și începe episodul 2.

După ce primesc și eu minuta, întreb dacă pot merge la magazin, să comand ceea ce administrația aprobase încă în octombrie 2024. Mi se comunică, prin diverși agenți, că nu. Trebuie așteptată motivarea sentinței. La rândul meu, transmit că avem un cod de procedură penală și că hotărârile rămase definitive se execută de la data rămânerii lor definitive. Și că aplicabilitatea codului de procedură penală nu se oprește la poarta închisorii. Nicio reacție.

În ziua următoare, încerc din nou. Mi se comunică faptul că Ghergheleș este în deplasare pe la Târgu Jiu, nu este în unitate. Degeaba le spun că nu mă interesează câtuși de puțin unde este, ce face și mai ales când se întoarce șeful biroului aplicare regim. Avem o sentință penală definitivă, care a menținut ca legală și temeinică hotărârea dată de judecătorul de supraveghere și care trebuie pusă în aplicare. Liniște totală.

Ziua următoare. Dsicuție cu șeful de secție, trimis de cea care îi ține locul lui Ghergheleș. Nu îi voi menționa numele deoarece, pur și simplu, nu deține vreo funcție care să merite acest lucru. Se joacă, din când în când, ca șef regim, în rest este șef de secție și purtătoare de cuvânt. A penitenciarului.

Aceasta, prin șeful de secție, îmi comunică simplu: este ok, știm de decizie, Erli să își facă cerere!!! Insist ca cititorul să înțeleagă că, pentru unul ca mine, în astfel de momente, detenția este una grea. Lăsăm ploșnițele și zecile de mușcături, suprapopularea, hrana de doi lei, curțile de plimbare nerenovate din 2012 și fără closete ori altele: prostia umană, în formă sa extrem de fină, întrece toate.

Îmi vine în minte, primul editorial scris pentru această platformă, prin luna aprilie 2024. Făceam referire, în cadrul materialului, la câteva decizii ale Curții Constituționale și la lipsa de respect față de instituții. Suntem la peste 30 de ani de la Revoluție și nu am prea avansat.

Cum poți respecta un ofițer, plătit printre altele, să fie un model pentru tine, care, admit, pornește de la o intenție bună, cea de a diminua traficul și consumul de substanțe interzise în penitenciar (temerea lor este că se pot ascunde droguri în căștile de dimensiuni mai mari; evident, doar intenția este bună, modul de aplicare este sub nivelul mării), dar care alege să încalce legea (nu am spus-o doar eu, ci judecătorul de supraveghere și o instanță penală) și
alege nu se supună unei încheieri judecătorești definitive. Și face toate acestea clandestin, de prin birourile administrației, fără a se prezenta și a-și asuma comportamentul.

În încheiere, o spun public. Vom sesiza comisia de disciplină din cadrul Ministerului Justiției. Timis va face un drum la București și va da explicații. Din nou.

Jurisdicția pe legea specială a fost golită de conținut. A fost trimisă la coșul de gunoi.

Ne vom îndrepta către instanțele civile. Din nou. În apărare, Timiș și echipa vor scrie că se simt intimidați. Că ei nu răspund în nume personal. Că nu au calitate procesuală.

Ne-au învățat că o hotărâre judecătorească definitivă exprimă Dreptul. Altfel, instanța rostește Dreptul dar îl și impune. Mai puțin cu privire la Penitenciarul Oradea. Deci, sunt și excepții. Asta nu ne-au învățat.

Less

Pentru cititori, vom explica starea de fapt. Începând cu data de 23.01.2025, în cadrul Penitenciarului Oradea, s-a dispus măsura izolării (cea mai gravă sancțiune prevăzută de legea de executare a pedepselor privative) pentru o perioadă de 7 zile, a unui deținut custodiat. Până aici, nimic neobișnuit.

Problema este că această sancțiune a fost aplicată în anul 2015, pentru o abatere disciplinară comisă tot atunci iar când deținutul se afla în executarea altei pedepse. Din motive necunoscute și neimputabile persoanei private de libertate, aceasta nu a executat sancțiunea disciplinară și a fost liberat. A fost condamnat definitv pentru alte infracțiuni concurente, pedepsele aplicate au fost contopite, s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei cu închisoarea și persoana a fost reîncarcerată.

În aplicația penitenciară, dintr-o interpretare eronată a normelor legale incidente, i s-au reactivat și sancțiunile disciplinare primite în pedeapsa anterioară. Mințile luminate din Penitenciarul Oradea au concluzionat că se impune executarea măsurii disciplinare cu izolarea pentru a se putea acorda, ulterior, recompensa privind ridicarea unei măsuri disciplinare. Măreț standard de a răspunde prompt la abaterile disciplinare ale deținuților.

Domnule Timiș, înțelegem obediența față de Halchin și echipa, față de practica penitenciară ÎNSĂ, suntem datori să vă reamintim că aveți o răspundere față de lege. Și, în acest caz, nu am identificat nicio normă care să vă permită să dispuneți izolarea respectivului deținut. Ne-am permis să dezlegăm problema de drept, într-un articol, publicat pe Juridice.ro. Sperăm să înțelegeți considerentele.

Vă solicităm să anulați măsura. Astăzi.

În încheiere, ne întrebăm: dacă nu era vorba despre o sancțiune, care o fi ea, ci despre o recompensă primită acum 10 ani, ați fi permis să fie valorificată?

Less

Vom începe prin a ne manifesta îngrijorarea pentru modul în care Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea- secțiile de contencios administrativ și fiscal au ales să acopere incompetența și derapajele Penitenciarului Oradea din acest domeniu. Mai precizăm că privitor la cauzele 423/111/2024, 424/111/2024 și 4399/111/2024, Curtea Europeană a declarat plângerea formulată ca admisibilă, criticile fiind dezvoltate în raport de art. 6 parag. 1 și art. 10 din Convenție. Bineînțeles, asta nu înseamnă încă mare lucru, dar rămânem încrezători că acei magistrați vor judeca mai echitabil conflictul juridic, decât au făcut-o cei din dreptul intern.

Această reinterpretare a normelor legale, realizată de Curtea de Apel Oradea nu conduce nicăieri. Imediat după ce instanța de control judiciar a motivat superba decizie pronunțată în cauza nr. 424/111/2024, l-am întrebat pe judecătorul de supraveghere a privării de libertate, cu ocazia unei discuții avute, ce factori pot determina un judecător să se îndepărteze așa de mult de lege. Nu am primit niciun răspuns. Oricum, rămâne că în cazul celor trei dosare, atât tribunalul cât și curtea de apel au uitat Dreptul. Ce s-a întâmplat cu jura novit curia? Nu știm.

Revenind la chestiuni la fel de importante, prezentul material va analiza activitatea sectorului de reintegrare socială din unitatea penitenciară bihoreană pentru anul 2023.

I. Documentele avute în vedere.

Au fost interpretate analitic următoarele:

(i) Planul de management al Serviciului de educație și asistență psihosocială pentru anul 2023;

(ii) Oferta de programe și activități educaționale și de asistență psihosocială din Penitenciarul Oradea;

(iii) Analiza nevoilor educaționale la nivelul populației carcerale din Penitenciarul Oradea, identificate pentru semestrul I al anului 2023;

(iv) Analiza nevoilor de asistență psihosocială la nivelul populației carcerale din Penitenciarul Oradea, identificate pentru semestrul I al anului 2023;

(v) Calendarul lunar de evenimente aprobat pentru anul 2023;

(vi) Centralizator participări programe și activități pentru perioada 01.01.- 31.12.2023;

(vii) adresa nr. 500014/POBH/01.04.2024 a Penitenciarului Oradea;

II. Ce anume și-a propus sectorul de reintegrare din unitate să realizeze.

În acord cu obiectivele stabilite în planul de management, existau următoarele așteptări:

#derularea programelor educative și de asistență psihosocială din Oferta de programe și activități, câte două serii/ grupe de deținuți/ trimestru/ specialist;

#asigurarea accesului deținuților la consiliere de specialitate (educațională, psihosocială), câte 100 deținuți/ trimestru/ specialist;

#un proiect de activitate educațională sau de asistență psihosocială/ trimestru/ specialist;

#un proiect de activități ocupaționale/ trimestru/ specialist;

La acestea se mai adaugă activitățile de evaluare pentru diferitele comisii și participările specialiștilor în acestea.

Așadar, pentru o perioadă de 3 luni de zile, cu un total de minim 60 de zile lucrătoare, sistemul penitenciar se așteaptă de la un specialist să organizeze cel mult câte două programe obligatorii (au o durată de 3 luni, fie că se organizează un singur program cu două serii de deținuți, fie două programe pentru o serie), un proiect de activitate educațională, unul ocupational și activitățile de consiliere individuală și evaluare.

Așteptările sunt extraordinar de mici. Analizând pe câte o săptămână, întâlnirile din cadrul programelor obligatorii reprezintă cel mult 5 ore/ grupă, deci 10 ore la două serii (avem în vedere întâlnirile de câte o oră, sunt două întâlniri pe săptămână și durata procesării informațiilor în fișele proiectelor/ aplicația IMS- multă birocrație), 2 ore pentru întâlnirea din cadrul proiectului de activitate și alte 2 ore pentru cel ocupațional. Apoi, avem poate 5 ore pentru consiliere și câte 5 ore pentru evaluări. Dacă adunăm, rezultă un total de 24-25 de ore/ săptămână. Or, este decent să ne așteptăm la câte 7 ore de muncă/zi/ specialist, după ce scădem pauza de masă.

Însă, așa cum vom arăta în continuare, nici aceste praguri nu au fost atinse.

IIl. Ce anume a realizat efectiv sectorul de reintegrare.

La o simplă privire a centralizatorului de programe și activități pentru anul 2023 a sectorului de reintegrare, ceea ce surprinde este numărul total raportat- 13.471. Așa cum am arătat în trecut, în articole din seriile publicate pe alte platforme, sistemul are cerințe pentru cantitate. Așa se face că, raportat la numărul de specialiști angajați și la numărul totale de participări anuale, Penitenciarul Oradea este în top 3 unități penitenciare. Un asemenea mod de a trata demersurile de reintegrare socială ilustrează perfect lipsa de viziune, de coordonare a factorilor decidenți.

Explicăm.

Acest număr total de 13.471 de participări la activități și programe include chestiuni precum:

#stagii de practică efectuate de studenți, nivel de licență sau master, din cadrul diferitelor facultăți ce au protocoale de colaborare cu penitenciarul;

#pachetele primite de deținuții defavorizați de la reprezentanții diferitelor ong-uri;

#avizele acordate de specialiști deținuților care și-au exercitat dreptul la comunicări online;

Ne întrebăm care este legătura concretă dintre aceste activități și efortul de reintegrare. Rămânem cu întrebarea.

Referitor la programele obligatorii, din cele 3 arii de intervenție (educație, social și psihologic), 2023 s-a finalizat astfel:

#Educație realizate 139 de participări, la 189 de recomandări;

#Social realizate 92 de participări, la 441 de recomandări;

#Psihologic realizate 140 de participări, la 622 de recomandări;

IV. Problema falsă a lipsei spațiilor pentru derularea activităților de profil.

În cadrul Penitenciarului Oradea există spații suficiente pentru derularea întâlnirilor și activităților din cadrul programelor de reintegrare socială. Avem în vedere inclusiv faptul că, o mare parte a acestor spații este folosită pentru instruirea școlară, sau că în altele sunt montate mașini de spălat. După ce s-a lansat primul material din seria Fața nevăzută a reintegrării din penitenciare, am avut o discuție cu unul dintre specialiștii sectorului de reintegrare socială și am atins inclusiv acest subiect.

Mi s-a reproșat că nu avem o viziune de ansamblu asupra problemei și că nu am luat în calcul factori precum: suprapunerea întâlnirilor cu alte activități gen plimbare zilnică, vizite, prezentare la magazinul unității, perioadele de timp necesare pentru adunarea participanților și altele. Evident că aceste elemente reprezintă excepții. Spre exemplu, la o serie de 8-10 deținuți participanți, admitem că, poate 1-2 pot avea o vizită programată. Dar, la întâlnirea viitoare, ei vor fi prezenți. La fel, pe durata unei întâlniri, se poate să intervină și activitatea de cumpărături (unitatea este cunoscută pentru aceste suprapuneri de activități) dar, similar, din cei 10 vor lipsi pentru 20-30 de minute, poate 3-4 deținuți. În final, un proverb persan spune că, dacă îți dorești ceva cu adevărat, vei găsi o cale, dacă nu, cu siguranță vei găsi o scuză.

Privind din perspectiva orelor de muncă ale fiecărui specialist, în aceeași discuție, am propus a se identifica o oră/zi/ sală pentru a desfășura câte o întâlnire/ activitate. La un asemenea ritm, datele statistice ar fi altele. În schimb, în a doua parte a zilei, în majoritatea acestor săli din Penitenciarul Oradea este liniște. Și întuneric. Și câte o pisică neagră, din când în când.

V. Problema deținuților analfabeți.

În același plan de management, sectorul de reintegrare și-a propus să includă cel puțin 20 de deținuți analfabeți/ analfabeți funcționali la activități și programe de profil/ semestru. În continuare, în oferta de programe și activități educaționale și de asistență psihosocială a penitenciarului, pentru anul 2023, s-au aprobat pentru organizare:

#Programul de alfabetizare (obligatoriu);

#activități destinate deținuților analfabeți/ analfabeți funcționali (opțional);

Analiza SEMESTRIALĂ a nevoilor educaționale a populației carcerale a relevat:

#37 de deținuți cu deprinderi deficitare sau lipsa deprinderilor elementare de scris- citit în limba română;

#50 de deținuți cu un nivel insuficient de dezvoltare a capacității de exprimare și de înțelegere, raportat la nivelul de vârstă și de educație;

Or, pentru anul 2023, sectorul de reintegrare socială nu a organizat programul OBLIGATORIU destinat analfabeților. Iar, din cei 50 de deținuți identificați cu analfabetism functional, s-au realizat activități specifice pentru 10 dintre aceștia.

Am solicitat un punct de vedere de la Penitenciarul Oradea. Ni s-a comunicat (redăm conținutul exact):

Având în vedere cererea din data de 14.10.2024, înregistrată la Penitenciarul Oradea cu nr. 500072/POBH/14.10.2024, prin care ați solicitat, în temeiul Legii nr. 544/2001, informații privind precizarea punctuală a motivelor care au determinat organizarea activităților destinate analfabeților funcționali CU UN NUMĂR INFERIOR NUMĂRULUI DE DEȚINUȚI identificați cu această nevoie, vă comunicăm următoarele motive:

#transferul în altă unitate penitenciară a deținuților identificați cu respectiva nevoie pe durata anului calendaristic;

#timp insuficient de a urma demersul până la data propozabilă pentru liberare condiționată/ punere în libertate;

#înscrierea deținuților în a urma cursuri de școlarizare, sens în care nevoia a fost compensată prin alte demersuri (instruire școlară);

Din nou, proverbul persan. Când nu vrei să faci ceva, găsești o scuză. Sau trei. Și niciuna în legată de propria incompetență și indiferență.

Să le analizăm punctual.

Prima.

#transferul în altă unitate penitenciară a deținuților identificați cu respectiva nevoie pe durata anului calendaristic;

Nu aveau cum a fi transferați toți acești deținuți. Admitem, fără rezerve, că o parte dintre aceștia putea fi transferați, LA FEL CUM SUNTEM CONVINȘI că au sosit în Penitenciarul Oradea, prin transfer, alți deținuți cu această recomandare activă!

A doua.

#timp insuficient de a urma demersul până la data propozabilă pentru liberare condiționată/ punere în libertate;

Penitenciarul Oradea este profilat pe regimurile de executare închis/ deschis și maximă siguranță. Ponderea deținuților clasificați în regimul de executare deschis este mică, în comparație cu celelalte regimuri custodiate. Actualul Cod penal a intrat în vigoare de mai bine de 10 ani, sens în care persoanele din regimurile de executare închis/ maximă discutate în comisia de liberare vor fi amânate, indiferent de natura infracțiunii, achitarea sau nu a prejudiciului, pentru motivul regimului de executare (o condiție obiectivă a acordării liberării condiționate este clasificarea în regimul de executare deschis sau semideschis). Așa fiind, acest motiv este irelevant pentru a fi invocat pentru neorganizarea unui anumit program obligatoriu. Cât privește liberarea în termen, statistic, dintr-un număr total de 30-50 de deținuți, la câți oare putea fi cazul de așa ceva?

Ultima

#înscrierea deținuților în a urma cursuri de școlarizare, sens în care nevoia a fost compensată prin alte demersuri (instruire școlară);

Este un exemplu clar de a transfera obligația ta de rezultat, ca unitate penitenciară, în sarcina altora în raport de demersurile de reintegrare socială a persoanelor private de libertate. Chiar și astfel, ne întrebăm care este raționamentul pentru a aproba la începutul anului un astfel de program, cel de alfabetizare, simultan cu cel de instruire școlară, în condițiile în care, din start, cunoști că nu îl vei organiza.

De ce am exagerat când am numit-o pe Laura Opriș un director adjunct iresponsabil?

VI. Fără concluzii.

Întâmplarea face că, imediat după ce am identificat această deficiență majoră a sectorului de reintegrare cu privire la deținuțiii analfabeți, am avut o discuție cu Timiș. Printre altele, l-am întrebat, dacă, în calitatea sa de director, este mulțumit de modul în care, în anul 2023, specialiștii au abordat problema. Răspunsul a fost unul tipic de funcționar public, în sensul în care mi-a spus că discuțiile sale cu aceștia sunt confidențiale. În paralel, am primit un răspuns și din partea Administrației Naționale a Penitenciarelor, semnat de cea care acoperă multe dintre derapajele Laurei Opriș, directorul general adjunct Mihaela Morar. În esență, s-a comunicat că se prioritizează activitățile, astfel încât să se realizeze o valorificare optimă a resurselor umane și materiale. De ce să organizezi un program obligatoriu de alfabetizare, timp de 3 luni, când poți organiza un spectacol și raportezi, la sfârșit de lună/ trimestru/ an un număr mare de participanți. Are sens, nu?

Urmează ancheta despre modul în care administrația organizează programul psihologic obligatoriu destinat agresorilor sexuali. În curând.

Less

Mai puțină lume știe că, printre investigațiile întreprinse, se găsește și un proces cu Ministerul Educației, ce are ca obiect obligarea la comunicarea unor informații de interes public legate de ordinul de ministru prin care s-a atribuit titlul de doctor, în 2018, lui Halchin. Ne judecăm din 2023, ministerul refuză sistematic să se conformeze dispozițiilor instanței privind comunicarea actelor administrative ce au stat la baza emiterii ordinului. Concret, ne interesează propunerea făcută de comisia de doctorat către CNATDCU, în urma susținerii tezei de doctorat, precum și evaluarea făcută de CNATDCU și validarea trimisă ministrului.

În acest proces, care se judecă la Tribunalul Maramureș, secția de contencios administrativ și fiscal, ultimul termen de judecată a fost în data de 20 noiembrie 2024. Tribunalul a realizat verificări cu privire la penitenciarul de custodiere și, ca o consecință, la data de 19 noiembrie a transmis Penitenciarului Oradea, prin fax, o nouă citație, pe numele meu, pentru
termenul din 20. Administrația a primit faxul cu puțin înainte de ora 11.00.

Cert este că, în jurul orei 14.30, în 19 noiembrie 2024, în aplicația informatică a penitenciarului, citația nu era înregistrată. Mai mult, cea inițială, emisă de tribunal imediat după termenul anterior (aprilie 2024), fusese ștearsă din aplicație. Când am semnalat aceste aspecte ofițerilor din unitate, mi s-a comunicat (atenție, prin agenții de penitenciare, niciunul nu a avut decența de a se prezenta pe secție) că nu se găsește citația și oricum nu există interval liber la sectorul videoconferință pentru a putea participa. A fost momentul când, prin concursul șefului de secție, am predat administrației citația mea primită prin plic de la Tribunalul Maramureș și am insistat să se găsească o soluție.

Deoarece încrederea în reprezentanții sistemului penitenciar este aproape inexistentă, în cursul serii de 19 noiembrie, telefonic și prin concursul aparținătorilor, am rugat să se transmită instanței cererea de audiere prin videoconferință, cu precizarea că nu se dorește ca să particip la dezbateri.

În final, deși s-au despus eforturi considerabile, administrația nu a reușit să tergiverseze participarea la termenul de judecată, termen la care, văzând pasivitatea Ministerului Educației, instanța a dispus amendarea judiciară a ministrului, cu echivalentul a 10% din salariul acestuia pentru fiecare zi de întârziere, începând cu luna aprilie 2024, în care nu s-au comunicat documentele solicitate.

Domnule DR. Halchin, Timiș a încercat. Nu este vina acestuia că a ratat (și) acest obiectivtrasat din capitală.

Less

În anii 2021 și 2022, unitatea din Bihor a scos la concurs multe posturi pentru agenți de penitenciare. Așa a ajuns să se angajeze la Penitenciarul Oradea un tânăr, pe care îl vom numi X. Acesta a fost încadrat în serviciul operativ, repartizat la însoțiri deținuți.

Din 2022 și până în 2023, nimeni nu a avut ce să îi reproșeze lui X, pe linia îndeplinirii sarcinilor de serviciu. Problema a fost că prietena lui X a fost implicată într-o rețea de trafic de droguri, destructurată de DIICOT. A fost momentul în care, aparent, s-a declanșat simțul civic a lui Timiș.

X a fost chemat de director, i s-a explicat pe larg că imaginea unității nu poate fi asociată cu astfel de evenimente și că ar fi util tuturor dacă acesta și-ar prezenta demisia. Zis și făcut. X și-a încetat raporturile de muncă cu Penitenciarul Oradea. Este vital să menționăm că X nu a fost niciodată implicat în problemele penale ale prietenei sale, nu a fost și nu este vizat de anchetă.

Înțelegem strategia lui Timiș și nu prea. Ne întrebăm unde a fost acest simț civic în anii 2015 – 2019, când familia Varodi deturna licitații după licitații privind atribuirea contractelor de locațiune cu Penitenciarul Oradea (magazinul unității). Nu conta că firma vindea de 2-300.000 lei pe lună și plătea unității o chirie de numai 1200 lei?

Imaginea penitenciarului este mai importantă decât bugetul acestuia? Sau, discutăm despre un dublu standard, adică domnul Timiș se făcea că nu vede unele lucruri evidente?

Less…

În orice penitenciar din România își defășoară activitatea un judecător de supraveghere însărcinat, printre altele, cu asigurarea respectării drepturilor persoanelor private de libertate prevăzute de lege. Încheierile pronunțate de acesta pot fi supuse unui control judiciar, pe calea contestației, la secția penală a judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul. Sentințele pronunțate în calea de atac sunt definitive.

Unul dintre drepturile încarceraților este cel la informație, asupra căruia legiuitorul primar s-a aplecat cu precădere, instituind în lege și măsurile pentru asigurarea accesului la dispozițiile legale și documentele privind executarea pedepselor.

Pe scurt, administrația penitenciarului este obligată să pună la dispoziția persoanei private de libertate (în formă printată, prin mape de cameră și, în format electronic, prin infochioșcurile montate pe secțiile de deținere) toate acetele normative ce au legătură cu contenciosul penitenciar și nu numai. Iar asta poate reprezenta o problemă pentru orice administrație. Niciun director nu-și dorește persoane încarcerate care să-și cunoască drepturile, libertățile precum și obligațiile trasate în sarcina penitenciarelor. Urmează să arătăm până unde e dispus să meargă un asemenea director, în această privință.

În luna septembrie 2022, condamnatul sesizează administrația, printr-o cerere scrisă, și solicită actualizarea mapelor de cameră și a puncelor de informare electronică din Penitenciarul Oradea. În octombrie se aprobă cererea deținutului, consemnându-se că infochioșcurile sunt actualizate la zi, în sensul că toate actele normative prevăzute de lege sunt disponibile spre consultare.

Cunoscând că strarea de fapt este alta, deținutul formulează plângere la judecătorul de supraveghere. În procedura de cercetare, penitenciarul, printr-o primă adresă, notifică magistratul că toate actele normative sunt încărcate în baza de date a infochioșcurilor. Deținutul cere judecătoruui de supraveghere, în probațiune, să acceseze un asemenea terminal, pentru a vedea lipsa unor acte normative.

Conștientă de sensibilitatea situației, unitatea revine cu o nouă adresă, în completarea celei dintâi, prin care recunoaște scăparea și certifică demersul de actualizare a listei. Fără a mai cerceta personal aspectele semnalate, judecătorul de supraveghere respinge plângerea deținutului, calificând-o ca fiind rămasă fără obiect.

Persoana privată de libertate formulează contestație. Judecătoria Oradea admite calea de atac și obligă, prin sentință definitvă, Penitenciarul Oradea la actualizarea mapelor de cameră, atât în format electronic, cât și pe suport de hârtie. Administrația primește minuta sentinței în 19 decembrie 2022, care conține dispozitivul hotărârii și nu face nimic. Același deținut sesizează, din nou, judecătorul de supraveghere a privării de libertate.

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2023, judecătorul admite plângerea și obligă administrația să procedeze de îndată la punerea în executare a dispozițiilor sentinței penale a Judecătoriei Oradea. Penitenciarul nu contestă încheierea, dar nici nu se conformează. Persoana condamnată se adresează, din nou, judecătorului de supraveghere, la începutul lunii martie 2023. În apărare, administrația comunică biroului judecătorului de supraveghere: “ca urmare a încheierii judecătorului de supraveghere nr. 35/17.01.2023, la data de 20.01.2023 a fost înaintată compartimentului IT adresa de informare prin care se solicită actualizarea infochioșcului.

Precizăm că activitatea de actualizarea a mapelor de cameră și a punctelor de informare electronică amplasate la nivelul secțiilor de deținere are un caracter permanent, în funcție de actele normative noi apărute urmând a fi completate cu alte acte normative care au fost omise, în eventualitatea în care acestea vor fi indicate de către petent.” Doar că petentul nu este angajat al penitenciarului, nu este plătit pentru asta iar obligația este a unității.

Cert este că în lumina acestora, judecătorul respinge plângerea deținutului, luând de bună adresa Penitenciarului Oradea.

În luna iulie 2023, deținutul cere, printr-o petiție, administrației să actualizeze infochioșcurile, indicând punctual actele normative lipsă. Penitenciarul Oradea nu aprobă cererea, motivând că nu are ce actualiza. Este chemat, din nou, judecătorul de supraveghere. În cursul noii cercetări judecătorești, administrația transmite că “s-a procedat la identificarea acelor normative exemplificate de către deținut și actualizarea punctelor informatice amplasate la nivelul secțiilor de deținere…” În schimb, nicio referire la mapele de cameră, pe suport de hârtie.

Previzibil, judecătorul de supraveghere respinge plângerea ca rămasă fără obiect.

Fără dubiu, instituțiile nu pot fi separate de persoanele care le conduc. Dorim să încheiem prin adresarea a trei întrebări:

(i) care legitimitate?

(ii) care comportament loial constituțional?

(iii) care stat de drept?

Less…